Majoritatea oamenilor din ziua de azi sunt mereu în alertă, viața fiind ca o luptă de supraviețuire. Dar e ca și cum corpul meu e făcut pentru un sprint iar eu trăiesc un maraton continuu. E normal ca acesta să nu mai facă față la un moment dat și să apară tot felul de afecțiuni.
Ce înseamnă viața, în acest context? O luptă pentru a deveni cineva. O fugă de propria liniște. Doar că această stare de liniște reprezintă de fapt o stare de sănătate.
Ce ne streseaza pe noi, de fapt? Oamenii și evenimentele în sine sau felul în care reacționăm noi la acești stimuli? Dar din ce cauză avem uneori reacții necontrolate, de apărare? Chiar vor ceilalți să ne doboare și să ne facă rău în fiecare situație? Sau avem noi nemulțumiri față de noi înșine și mai apare câte cineva din când în când care ni le reamintește și ni le scoate la suprafață, și de aici începem să ne simțim ca pe câmpul de luptă, unde supraviețuiește cine e cel mai puternic?
Ce altă cauză ar mai fi pentru reacțiile noastre negative, care ne iau și pe noi prin surprindere uneori și apoi le regretăm? Ar putea fi faptul că ne-am neglijat nevoile cam de multișor? Poate n-am mai avut un somn odihnitor de multă vreme, sau nu ne-am mai permis să ne relaxăm cu adevărat, considerând că nu avem timp pentru aceste lucruri, nefiind o prioritate? Sau am uitat cum e să ne mai și bucurăm de viață. Dar cine își poate imagina o persoană odihnită, foarte relaxată și multumită de ea însăși să critice, să fie pusă pe ceartă și în defensivă? Mai greu de imaginat, nu?
Relaxarea, din punctul meu de vedere se poate împărți în două categorii:
Care au scopul de a uita de probleme, dar de îndată ce ne gândim la ele avem instant o stare negativă – și la cel mai mic stimul, răbufnim necontrolat pe cine ne iese în cale
Exemple: petrecerea timpului în fața televizorului sau pe social media, fumatul, băuturile alcoolice, mâncatul de consolare etc
Care ne duc într-o stare de reverie și ne simtim împliniți sufletește – toate situațiile care înainte ni se păreau dificile și apăsătoare, începem să le vedem mai puțin grave și simțim că avem toate resursele pentru a le rezolva
Exemple în acest sens ar fi: plimbările în natură, exercițiile de respirație conștientă, vizualizarea unui loc relaxant, yoga, masajul și presopunctura, să zâmbim conștient, îndreptându-ne și postura în același timp, aromaterapia – cu uleiuri esențiale naturale specifice, calmante (busuioc, mușetel, eucalipt, lavandă, mentă, trandafir, tămâie etc), ceaiurile cu efect calmant, modificarea conștientă a dialogului nostru interior, în pozitiv și optimist, rugăciunile, meditația – și altele de acest gen.
Voi ramane asupra celei de-a doua categorii, cea autentică, ce ne ajută pe termen lung, detaliind puțin două exemple.
Masajul de relaxare – realizat în așa fel încât să inducă o stare profundă de relaxare și o pace interioară.
Pentru aceasta sunt foarte importante atât starea celui care masează cât și starea celui care primește. Masajul are beneficii maxime atunci când terapeutul se află într-o stare de liniște și calm interior, iar persoana de pe masă primește cu adevărat și se abandonează în mâinile terapeutului. Dar pentru aceasta este necesar să existe o relație de încredere între cei doi și de asemenea, compatibilitate.
Conform cercetătorului James Webb, s-a descoperit că relaxarea este o acțiune care folosește mintea conștientă.
Apare astfel întrebarea: s-a gândit cineva că în timpul unui masaj, cel care primește poate să se implice și el, conștient, în propriul proces de relaxare?
O modalitate ar fi respirația lentă, profundă și conștientă, în special în cazul unei tensiuni fizice dureroase, dar și în cazul unei agitații mentale. Inspirăm calm, iubire, optimism, iertare, acceptare, sau ce simțim că avem nevoie în acea clipă, și eliminăm stres, agitație, gânduri negative sau altele de acest gen.
Rostirea mentală a unor mantre precum cea din Ho’oponopono: „Iartă-mă! Te iert! Mulțumesc! Te iubesc!” ar fi o altă modalitate. Sau afirmații pozitive pentru reprogramare mentală: „Aleg să savurez acest moment”, „Îmi eliberez mintea și sufletul de griji. Am deplină încredere că își vor găsi rezolvarea foarte ușor, exact la momentul potrivit.” – puteți crea una sau mai multe care vi se potrivesc.
Următorul exemplu este unul practic, preluat de la Gregg Braden, care urmărește alinierea minții cu inima.
Punem palmele ca în rugăciune în dreptul pieptului, atingându-l și ne concentrăm atenția asupra inimii.
Rămânem concentrați și ne încetinim respirația cât se poate de mult și ne este confortabil.
Activăm emoții pozitive pe care putem să le trăim cu toată ființa și ne lăsăm purtați de sentiment. Poate fi o stare de recunoștință, sau iubire sau altele care vă dau o stare de bine.
Este bine să acordăm timp suficient fiecărei etape, pentru a-și face efectul. Respirația lentă și profundă și focalizarea în centrul pieptului (în inima spirituală) se menține pe tot parcursul exercițiului.
Din această stare, putem să vorbim cu inima noastră și să luăm decizii importante.
Pentru mai multe informații citiți următorul articol Heart-brain connection – intuitive intelligence
Voi încheia cu un îndemn – să vă întrebați zilnic sau cât de des posibil: am făcut azi ceva pentru sufletul meu? Sau – ce mi-ar bucura azi sufletul?
